Posts Tagged ‘stiinta’

CREDINŢA ŞI IARĂŞI CREDINŢA…

      Oamenii de ştiinţă spun că ei se bazează pe dovezi, pe cînd religia se bazează pe credinţă. Dovezile sînt palpabile – ce-i în mînă nu-i minciună – în vreme ce religia este un soi de idealism – cai verzi pe pereţi.

Dar ce este credinţa? Credinţa este încrederea pe care o ai că un anumit lucru este sau poate fi într-un anumit fel, în condiţiile în care tu nu poţi percepe cu propriile tale simţuri lucrul acela. Oamenii de ştiinţă consideră credinţa semn de inferioritate şi au dreptate, căci credinţa este necesară doar în condiţiile în care omul este limitat, nu este a toate cunoscător, iar în privinţa a ceea ce nu cunoaşte, trebuie să se bazeze pe credinţă. Citește în continuare

Anunțuri

IGNORANŢĂ ÎN HALAT ALB

Omul de astăzi nu mai primeşte lucrurile aşa cum sînt. Mai demult, strămoşii noştri ziceau: „Aşa a fost scris” sau „Poate e o pedeapsă de la Dumnezeu”. Acum, în schimb, totul se poate explica. Se poate afla cauza a ceea ce ni se întîmplă. Nu mai trebuie să fim ignoranţi şi fatalişti. Nu mai credem că o eclipsă este o pedeapsă sau un avertisment de la zei, ci că e pur şi simplu un fenomen natural.

Eclipsele astronomice sînt rezultatul mişcării naturale a corpurilor cereşti. De asemenea, eclipsele din viaţa noastră au drept cauză mişcările naturale ale lucrurilor din jur sau, cum spune psihologia, sînt fenomene ciclice, determinate de revenirea în prim plan a unor evenimente din trecut. E simplu. Nimeni nu contestă.

Dar ce se întîmplă de fapt la eclipsă? Eclipsa nu este ca o noapte, cînd e firesc să fie întuneric, ci e o  întrerupere bruscă  a cursului natural al lucrurilor. În timpul eclipselor, oamenii îşi dau seama cît de uşor poate pieri lumina, pe neaşteptate, chiar în miezul zilei, luîndu-i locul cel mai profund întuneric. E momentul de ruptură, cînd în sufletul omului se produce conştientizarea că este dependent de lumină şi neajutorat în absenţa ei. Eclipsa este un fenomen natural, care opus fiind naturii lucrurilor, îl face pe om să vadă  mai presus de natură, îi ridică gîndurile cu o treaptă mai sus. Citește în continuare

DESPRE CUNOAŞTERE ŞI CUNOŞTINŢĂ

omul nou Cunoaşterea este un nume generos, asociat cu tot ce omul a reuşit să afle de-a lungul timpului în legătură cu natura în care îşi duce existenţa. De asemenea, în această categorie, au fost incluse adevărurile şi speculaţiile metafizice. Toate acestea sînt adevăruri mai mult sau mai puţin exacte despre creaţia lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, din cărţile sfinte, am auzit de lumina cunoştinţei. Ştim că lumina cunoştinţei ne descoperă marile adevăruri care se află deasupra a ceea ce noi putem să ştim cu simţurile şi cu gîndirea noastră. Ea ne descoperă slava Dumnezeirii, ne face cunoştinţă cu Dumnezeu. Citește în continuare

ŞTIINŢĂ ŞI RELIGIE

satan.inside “Este nevoie de un dialog între ştiinta si religie?” Tot mai des auzim în ultima vreme această întrebare. Nu mă îndoiesc că din orice lucru de pe pămînt poate ieşi ceva bun. Dar să vedem şi ce inconveniente sînt în acest dialog.

Ce este, de fapt, ştiinţa? “Ştiinţa este investigarea sau studiul naturii prin observaţie şi raţionament”. Dar aceasta este o definiţie de pe Wikipedia. Este o definiţie corectă de la nivelul materiei şi a ceea ce oamenii moderni numesc “spirit” (de fapt, minte, intelect). Ştim, însă, că omul este mult mai mult decît atît. Atunci ce este ştiinţa, dacă luăm în considerare nu numai elementele alcătuitoare ale omului (trup şi suflet), ci mai cu seamă pe Creatorul omului şi al tuturor lucrurilor care fac obiectul ştiinţei, adică pe Dumnezeu? De fapt, pe Dumnezeu şi întreaga Sa creaţie. Citește în continuare

MAGICIENII

Magia Stiintei Omul de ştiinţă în halat alb este noul model de infailibilitate. După eşecul infailibilităţii papale, omul de ştiinţă şi-a arogat el acest drept, neacceptîndu-se în vreun fel ideea că acesta s-ar putea înşela sau că un asemenea om ar putea fi pur şi simplu interesat şi răuvoitor. I s-au acordat astfel atribute divine (infailibilitatea) şi prezumţia absolută de bunăcredinţă şi bunăvoinţă faţă de oameni (pînă mai ieri, ştiam că numai Dumnezeu poartă aceste caracteristici).

Aceştia ne povestesc despre găuri negre, despre big bang, iar noi, neiniţiaţi în tainele ezoterismului ştiinţific, dăm din umeri şi primim totul după cum ni se spune. Ne pun fluor în pasta de dinţi ca să avem dinţii sănătoşi, iar noi acceptăm fluorul ca pe o poţiune magică pe care dacă nu o luăm, rămînem fără dinţi. Citește în continuare

GEOCENTRISMUL ŞI ASTRO-A-NOMIA ŞTIINŢIFICĂ

stiinta Creştinismul a afirmat dintotdeauna că Pămîntul se află în centrul Universului, iar întregul Univers se învîrte în jurul Pămîntului. Este ceea ce numim viziunea geocentrică asupra lumii sau geocentrism.

Opiniile anticreştine, exprimate şi de ziarul creştin (sic!) Lumina, prin măiastra pană (tastatură) a dia-conului Mihalache (vezi articolul),  ne proiectează în hăul nemărginit al Universului, aşa cum îl vede ştiinţa, în care omul este o fiinţă insignifiantă, în care rosturile şi zbaterile zilnice îşi pierd astfel orice semnificaţie. Cu alte cuvinte, sîntem prea mici într-un univers atît de mare, ca să ne credem cumva buricul lumii. Citește în continuare

MILIOANELE EVOLUŢIONISTE REZOLVĂ ORICE!

broaste

..

(După o idee antievoluţionistă)

Dacă spui că sărutînd un broscoi, acesta se transformă imediat în prinţ, orice om ar considera că un lucrul ca acesta este absurd.

Dacă, însă, afirmi că în milioane de ani, orice broscoi se poate transforma în prinţ, deja ne aflăm în prezenţa unui fapt ştiinţific incontestabil!

.

.

.

.