Posts Tagged ‘poveste’

POVESTEA FIULUI RĂTĂCITOR

A fost odată un copil cuminte, care ducea o viaţă fericită şi lipsită de griji, în sînul familiei sale. Nimic nu-i lipsea. Tatăl lui era Dumnezeu, iar îngerii şi sfinţii erau fraţii şi surorile sale. Avea hrană din belşug, din tot ce-i poftea inima, dar mai presus de orice avea parte de dragostea şi purtarea de grijă a familie sale. Era pe deplin fericit!

Timpul a trecut, copilul s-a văzut mai măricel şi pentru că auzise el cîte şi mai cîte despre cele ce se petreceau în lumea largă, i s-a urît cu viaţa ce-o ducea lîngă ai lui. Voia altceva. Cu totul altceva. A intrat într-o zi în odaia Tatălui său şi I-a spus:

“Tată, am văzut că băieţii de vîrsta mea petrec, chefuiesc, trag cu puşca, se duc la război. Dă-mi voie să mă duc şi eu cu ei, măcar o dată!”

“Fiule”, i-a răspuns atunci Tatăl cu inima întunecată dintr-odată, “mai bine rămîi o vreme şi cînd te vei face bărbat deplin, atunci te vei putea duce fără nicio grijă unde vei vrea. Acum eşti prea mic. Nu te duce!” Citește în continuare

BUNUL PĂSTOR – poveste

– Mamă, mamă!, se auziră dintr-odată în odaia mamei strigătele disperate ale copilului ei, care venea alergînd dinspre pădure. Am pierdut oaia, am pierdut oaia!

– Cum ai pierdut oaia?!, răspunse mama cumplit de speriată, dar mulţumind în sinea ei lui Dumnezeu că fiul ei nu păţise nimic.

– Umblam cu ea pe munte, cum fac de obicei, dar s-a speriat deodată de ceva şi a luat-o la fugă ca nebuna înspre prăpastie. S-a dus mititica, s-a sfărîmt de stînci, îngînă copilul cu glas scăzut şi începu să plîngă încet, cu suspine, în braţele mamei sale.

De cînd văzuse lumina zilei şi pînă în acea zi, oiţa aceea albă ca neaua fusese tovarăşul credincios al băiatului. Citește în continuare