Posts Tagged ‘moarte’

CIVILIZAŢIA MORŢII

Civilizaţia de tip occidental este o formă de creştinism fără Dumnezeu. Comunismul însuşi este o formă de creştinism fără Dumnezeu. Cu toţii iau principii, idei, legi bune, din cele pe care le-a lăsat Dumnezeu pe pămînt, dar le aplică fără duhul de viaţă al lui Dumnezeu. De bună seamă că aceste idei sînt luate de la Dumnezeu, pentru că într-o lume ipotetică ce a apărut singură, spontan, din apă, noroi şi pietre, ele nu puteau să răsară. Pietrele nu au valori şi nici idei. Aristotel dădea definiţia nimicului, spunînd că este ceea ce visează pietrele. Toate aceste legi, idei, valori sînt vii atîta vreme cît prin ele circulă seva de viaţă, adică harul sfînt. Cînd Dumnezeu este eliminat din societate, din şcoli, din viaţa de zi cu zi, ele rămîn moarte.

Aşadar, civilizaţia nu este altceva decît creştinism fără Dumnezeu combinat cu infatuarea ineptului care ştie el sigur că ştie/poate şti absolut totul. Astfel se explică faptul că toate ideologiile din lume par bune la suprafaţă. Originea tuturor acestora este sfîntă, după cum este şi originea diavolului. Însă atunci cînd sînt puse în aplicare, pustiesc totul în calea lor.  Citește în continuare

ZIUA AŞTEAPTĂ ÎNSERAREA

schelet1

Împovărat de vremuri şi de lauri,

Îmi scriu destinul grabnic într-o carte,

Împart la toţi după putinţă daruri

Şi mă îndrept cu faţa către moarte.


Lumina zilei alb mă înfăşoară,

Mă poartă iute pînă la o stea

Şi-mi dă de înţeles că-ntîia oară

Va trebui să mă descurc şi fără ea.


Citește în continuare