Posts Tagged ‘dan puric’

PARABOLA FIULUI INTELECTUAL

Diavolul vrea ca oamenii să cadă
în aceleaşi păcate ca ei,
iar Iuda dacă s-ar întoarce,
ar vrea ca tot neamul
Celui pe Care L-a vîndut să se spînzure.

A fost odată o mamă care avea patru copii. Unul dintre ei a fost bun la carte şi a ajuns om mare, altul s-a făcut călugăr, altul s-a făcut agricultor şi şi-a întemeiat o familie. Unul dintre ei, însă, a ajuns vagabond. Nimic bun nu ieşea din mîinile şi nici din gura acestuia din urmă.

Odată, mama i-a cerut fiului celui învăţat să scrie ceva despre ea şi fiii ei, să scrie adevărul, ca pe o spovedanie, pentru ca nimeni dintre ei să nu mai fie judecat după faptele cele rele cînd va veni vremea să îngenuncheze dinaintea Dreptului Judecător. L-a îndemnat, aşadar, pe fiul său cel învăţat să scrie o carte spre luare-aminte, pentru ca cei răi să se îndrepte, iar cei care vor veni după să se lumineze la minte şi să nu facă aceleaşi greşeli pe care le-au făcut ei înşişi. I-a cerut adevărul. Citește în continuare

UMILINŢA – O CALE SPRE DEZNĂDEJDE

oameni-umiliti

De ceva vreme, în peisajul ortodox românesc au apărut voci care condamnă atitudini cum ar fi cea a lui Dan Puric, pe motiv că duc la creşterea mîndriei şi slavei deşarte şi îi îndepărtează pe oameni de pocăinţă. În aproximativ aceeaşi categorie ar putea intra şi lucrarea maicii Siluana, acuzată uneori că tratează omul cu prea multă înţelegere, că îi aprobă anumite comportamente instinctuale, că în ansamblu, îl abordează diferit decît l-ar aborda un duhovnic, dinaintea căruia fiecare trebuie să vină cu umilinţă şi cu pocăinţă în suflet.

Este firesc să dorim să menţinem Ortodoxia curată, aşa cum ne-au predat-o Sfinţii Părinţi. Citește în continuare

DAN PURIC IMPOSTOR?

fals1

De ceva vreme, Andrei Pleşu a afirmat cu referire la Dan Puric că este semidoct, impostor şi fals. Paradoxal, s-ar putea ca domnul Pleşu să aibă pe undeva dreptate. Iată de ce:

În privinţa primei acuzaţii, oricît de multe cunoştinţe am asimila, niciodată, nimeni, nu le va putea şti vreodată pe toate. Cei care ajung la o anumită cantitate de cunoştinţe, se consideră mari învăţaţi, cu toate că în realitate, singur Dumnezeu, în calitatea Sa de atotştiutor, poate primi cu adevărat titulatura de Fiinţă cultă. Ceilalţi sînt simpli imitatori, care poartă numele de „culţi”, deşi nu au înaintat în cunoaştere mai mult decît broasca printr-un salt către cer. Citește în continuare

CINE SÎNTEM?

(traducere şi adaptare din limba engleză)

cine sintem

Undeva în România:

Doi tineri, destul de ameţiţi de licoarea bahică, au ieşit într-o seară dintr-un bar într-o ceaţă deasă, de s-o tai cu cuţitul. Vizibil dezorientaţi, au mers ei o vreme aşa, pe nişte străduţe, cînd deodată, au văzut trecînd un om dinaintea lor şi l-au întrebat:

– Domnule, ştiţi cumva unde sîntem? Citește în continuare