Posts Tagged ‘credinta’

CREDINŢA ŞI IARĂŞI CREDINŢA…

      Oamenii de ştiinţă spun că ei se bazează pe dovezi, pe cînd religia se bazează pe credinţă. Dovezile sînt palpabile – ce-i în mînă nu-i minciună – în vreme ce religia este un soi de idealism – cai verzi pe pereţi.

Dar ce este credinţa? Credinţa este încrederea pe care o ai că un anumit lucru este sau poate fi într-un anumit fel, în condiţiile în care tu nu poţi percepe cu propriile tale simţuri lucrul acela. Oamenii de ştiinţă consideră credinţa semn de inferioritate şi au dreptate, căci credinţa este necesară doar în condiţiile în care omul este limitat, nu este a toate cunoscător, iar în privinţa a ceea ce nu cunoaşte, trebuie să se bazeze pe credinţă. Citește în continuare

CĂLĂTORIND CU DUMNEZEU

Un om visă odată că se afla alături de Dumnezeu, Care  îi spunea tot felul de lucruri. Se simţea minunat, ca niciodată în viaţa lui. Nu îi mai era frică de nimic şi nu îl mai tulbura niciun gînd. Inima îi era, însă, plină de milă faţă de lume şi de suferinţele ei. Îşi dorea să poată să-i ajute pe toţi oamenii, sau măcar să-i aline.

„– Doamne, oare nu este bine ca oamenii să folosească minunile ştiinţei ca să-şi ajute semenii?”, întrebă el dintr-odată. „Mă gîndesc la medicină, dar mai ales la psihologie, la psihiatrie şi nu numai. Realizările umane sînt uimitoare. Am descoperit atîtea, am reuşit să stăpînim atomul. Am ajuns chiar pe Lună… Ba şi pe Marte. Nimic nu îi stă omului în cale să descopere tot mai multe şi să folosească ceea ce ştie spre binele semenilor.”

Atunci, dintr-odată, în timp ce vorbeau, omul se pomeni împreună cu Dumnezeu într-un loc pustiu şi cu totul necunoscut. Roti  iute privirea în toate părţile şi văzu pe cer… Pămîntul – frumoasa minge albastră agăţată de băierile Universului, locul spre care duc toate drumurile celeste.

„– Sîntem pe Lună”, îi spuse Dumnezeu. „Pînă aici a ajuns omul prin cunoaştere.” Citește în continuare

DE CE NU CRED OAMENII ÎN DUMNEZEU?

necredinciosul1

Deunăzi, un ateu, interesat totuşi de problemele de credinţă, mi-a pus următoarea întrebare:

„− Nu înţeleg, cum puteţi voi, creştinii, să credeţi în Dumnezeu? Toată agitaţia voastră în jurul paşapoartelor biometrice mi se pare o inepţie. Aş vrea să cred în cauza voastră, dar nu aveţi dreptate!” Citește în continuare

ATEISM ŞI VINDECARE (partea I)

atei

Ateismul a existat dintotdeauna, din momentul căderii în păcat, deoarece într-un suflet supus legilor psihice (în termini ortodocşi, legilor stricăciunii), el se naşte aproape inevitabil ca o reacţie de opoziţie, de negare automată, faţă de o afirmare atît de categorică în cazul nostru, fiind vorba aici despre un adevăr greu de acceptat, şi anume existenţa lui Dumnezeu. Citește în continuare

SÎNT ARTIŞTII ADEVĂRAŢI CREATORI?

creatori

DA! Sînt sau pot fi. Deşi Dumnezeu a creat desăvîrşit lumea văzută şi nevăzută, El a lăsat omului posibilitatea să-şi pună propria amprentă, care înfrumuseţează sau mai bine-zis îmbogăţeşte în frumuseţe materialul uneori brut pe care Creatorul i l-a pus la dispoziţie. Astfel că, oamenii înzestraţi cu talent, indiferent din ce domeniu, au scos de-a lungul timpului la lumină frumuseţi care încîntă ochiul, inima şi mintea. Citește în continuare