Posts Tagged ‘comunism’

COMUNIUNEA ŞI COMUNISMUL

     Venind pe pămînt, Iisus Hristos a lăsat ca formă ideală de vieţuire – după modelul din rai – comuniunea, materializată în prima formă a bisericii, aşa cum este descrisă ea în Faptele Apostolilor. Oamenii aveau bunurile în comun, se ajutau unul pe celălalt şi trăiau în deplină armonie. Vieţuirea tuturor în comuniune deplină, toate inimile şi gîndurile în pace şi armonie, supuse pe deplin Stăpînului – acestea sînt semnele prezenţei vii a lui Hristos printre oameni. Este viaţa ideală şi destinul veşnic al omului.

Antihrist va fi copia inversată a lui Hristos. De aceea, semnul prezenţei totale a Stăpînului întunericului printre oameni şi a supunerii „definitive” faţă de acesta a întregii lumi nu poate fi decît traiul oamenilor de pe întregul Pămînt în varianta răsturnată a ceea ce a reprezentat Biserica primară. Comuniunea răsturnară este comunismul. Nici o altă orînduire (democraţie, capitalism, monarhie, anarhie ş.a.m.d.) nu poate să ofere lui Antihrist statutul de deitate absolută, într-o lume total plăsmuită după chipul şi asemănarea lui, aşa cum o face comunismul. Citește în continuare

POVESTEA FIULUI RĂTĂCITOR

A fost odată un copil cuminte, care ducea o viaţă fericită şi lipsită de griji, în sînul familiei sale. Nimic nu-i lipsea. Tatăl lui era Dumnezeu, iar îngerii şi sfinţii erau fraţii şi surorile sale. Avea hrană din belşug, din tot ce-i poftea inima, dar mai presus de orice avea parte de dragostea şi purtarea de grijă a familie sale. Era pe deplin fericit!

Timpul a trecut, copilul s-a văzut mai măricel şi pentru că auzise el cîte şi mai cîte despre cele ce se petreceau în lumea largă, i s-a urît cu viaţa ce-o ducea lîngă ai lui. Voia altceva. Cu totul altceva. A intrat într-o zi în odaia Tatălui său şi I-a spus:

“Tată, am văzut că băieţii de vîrsta mea petrec, chefuiesc, trag cu puşca, se duc la război. Dă-mi voie să mă duc şi eu cu ei, măcar o dată!”

“Fiule”, i-a răspuns atunci Tatăl cu inima întunecată dintr-odată, “mai bine rămîi o vreme şi cînd te vei face bărbat deplin, atunci te vei putea duce fără nicio grijă unde vei vrea. Acum eşti prea mic. Nu te duce!” Citește în continuare