Posts Tagged ‘civilizatie’

CIVILIZAŢIA MORŢII

Civilizaţia de tip occidental este o formă de creştinism fără Dumnezeu. Comunismul însuşi este o formă de creştinism fără Dumnezeu. Cu toţii iau principii, idei, legi bune, din cele pe care le-a lăsat Dumnezeu pe pămînt, dar le aplică fără duhul de viaţă al lui Dumnezeu. De bună seamă că aceste idei sînt luate de la Dumnezeu, pentru că într-o lume ipotetică ce a apărut singură, spontan, din apă, noroi şi pietre, ele nu puteau să răsară. Pietrele nu au valori şi nici idei. Aristotel dădea definiţia nimicului, spunînd că este ceea ce visează pietrele. Toate aceste legi, idei, valori sînt vii atîta vreme cît prin ele circulă seva de viaţă, adică harul sfînt. Cînd Dumnezeu este eliminat din societate, din şcoli, din viaţa de zi cu zi, ele rămîn moarte.

Aşadar, civilizaţia nu este altceva decît creştinism fără Dumnezeu combinat cu infatuarea ineptului care ştie el sigur că ştie/poate şti absolut totul. Astfel se explică faptul că toate ideologiile din lume par bune la suprafaţă. Originea tuturor acestora este sfîntă, după cum este şi originea diavolului. Însă atunci cînd sînt puse în aplicare, pustiesc totul în calea lor.  Citește în continuare

Anunțuri

E TIMPUL SĂ NE CIVILIZĂM!

civilizatia Civilizaţia este mama tuturor bunătăţilor… în viziunea majorităţii.

Am asistat recent la următoarea scenă: eram la poştă, iar două femei foarte sigure pe ele au adus un pachet enorm ca să fie expediat, bineînţeles, în străinătate. Funcţionara de la poştă, foarte politicoasă, le-a refuzat, spunînd că pachetul nu se încadra greutatea şi dimensiunile acceptate pentru expediere. Acest lucru a declanşat o adevărată scenă de manifestare a frustrării celor două doamne faţă de faptul că trăim în România şi că avem o ţară bună de aruncat la gunoi. Că nu avem pic de civilizaţie în noi şi că aşa ceva nu se întîmplă prin alte ţări.

După cum poate aţi ghicit, scena nu se derula deloc în temenii civilizaţiei atît de invocate, ci mai degrabă doamnele, de ofensate ce se simţeau, ţipau şi urlau ca la uşa cortului. România le mirosea probabil mai ceva decît WC-urile şi babele pe care le-au spălat prin occident, acolo unde s-au căpătat cu civilizaţia. Citește în continuare

CĂLĂTORIE SPRE APUSUL EUROPEI

eu_strasbourg_babel

Din Europa de Est, cu toate complexele şi frustrările de român, m-am avîntat acum cîţiva anişori, vreo 9, spre Occident.

Am pornit cu trenul de la Piatra Neamt şi după mai multe opriri şi schimbări de situaţie, am coborît în sfîrşit în gara din Strasbourg. Aveam o bursa oferită de Consiliul Europei şi de Comisia Europeana pentru a studia timp de o luna Drepturile Omului, în virtutea faptului că în vremea aceea eram studentă la Drept. Citește în continuare