MAI VREA CINEVA LIBERTATE?

    Una din cele mai cunoscute “ziceri” ale lui Richard Dawkins, celebrul ateu din Marea Britanie, care încearcă să-i convingă pe toţi să îşi piardă şi ultima urmă de credinţă, dacă o mai au, este următoarea: “Sîntem cu toţii la cheremul ADN-ului nostru.” Cu alte cuvinte, trupul este cel care ne determină să facem o alegere ori alta. Sau: nu avem libertate de alegere, ci sîntem simple maşini programate să funcţioneze într-un anumit fel.

Cei care îl combat încearcă să-i demonstreze că nu spune adevărul. Însă el şi cei ca el spun adevărul. Au simţit lucrul acesta pe propria lor piele, de nenumărate ori. Cum poţi să le zici că nu au dreptate şi să-i convingi de lucrul acesta, cînd ei de fapt au dreptate!…

Iată care este dreptatea lui Dawkins: Citește în continuare

NE VEDEM LA TÎRNOVO…

Am primit zilele acestea o veste bună, care mi-a arătat că mai există curaj, iniţiativă şi dorinţă de a face lucruri frumoase. Mai precis, un om din Ploieşti şi-a pus sufletul pentru a organiza o frumoasă excursie-pelerinaj.

Unii dintre noi, între care şi eu, nu putem face concret mare lucru pentru semenii noştri, pentru ţara aceasta, pentru credinţă. Putem, însă, să-i sprijinim pe cei care se apucă de treabă. Citește în continuare

DIN TAINELE CERULUI ŞI ALE PĂMÎNTULUI…

Zilele trecute am vizitat o expoziţie de grafică prezentînd ilustraţii ale poveştilor copilăriei noastre… De la expoziţia aceea am plecat atît de bine dispusă, dominată de un gînd ca o revelaţie: viaţa e frumoasă! Prin ochii copiilor şi a sfinţilor ea aşa se vede. Pe aceştia nu-i poţi convinge nicicum că nu e aşa. Noi, ceilalţi, o vedem urîtă. Însă ADEVĂRUL e că viaţa e frumoasă. Citește în continuare

HAINELE SECOND-HAND şi destinul românilor

Cine nu ştie cum era îmbrăcată populaţia din Occident acum cîteva luni sau chiar ani, poate admira ţinutele vestimentare vestice pe români. Este un exemplu tipic al zicalei: “istoria se repetă”. Pentru amatorii de istorie trăită pe viu există aşadar magazinele second hand. Tocmai de aceea nu le mai zice acum “haine second hand”, ci “vintage”, adică “de epocă”…

Purtînd hainele occidentalilor, românii contribuie în mod practic la filosofia existenţialistă a lumii. Căci iată ce probleme de existenţă pun românilor, prin denumirea lor, magazinele second hand:

Unul dintre multele văzute prin Iaşi se numeşte “Karma” (adică “Destin”). Interpretarea existenţialistă este aceasta: Este destinul tău să te îmbraci cu haine second hand.

Altul poartă numele de “Visul Imaginaţiei”. Adică: puteţi să vă imaginaţi şi să vă doriţi orice, cîtă vreme e second hand.

De asemenea, “New Style” (adică “Un nou stil”) ne face atenţi că la modă în România sînt acum hainele second hand. Citește în continuare

BINELE ÎN EXIL

Recent am participat la nişte cursuri de management, finanţate de Uniunea Europeană. Trainerul, o doamnă din Scoţia, ne-a învăţat pe toţi cum a ştiut ea mai bine despre tainele conducerii oamenilor.

Fiind destul de atentă la detalii, pe parcursul cursurilor am remarcat încercarea doamnei de a face prozelitism religios, pentru… nihilism. Ideea pe care se străduia să ne-o inducă aproape subliminal, adică neobservat, mai ales că nu făcea obiectul cursului, era aceasta: nu există bine şi rău, ci totul depinde de felul cum vedem noi lucrurile. Citește în continuare

DE ZIUA FEMEILOR…

Deunăzi mă înscriam la un curs finanţat de Uniunea Europeană. A trebuit să completez o grămadă de hîrtii, între care şi un formular care mă întreba dacă fac parte din vreun grup defavorizat. M-am gîndit în sinea mea: cu handicap nu sînt, rromă nu sînt, caz social nu sînt, deci nu mă încadram. Însă cînd am citit mai bine, printre variantele de persoane defavorizate se aflau… femeile.

Şi atunci am început să meditez la condiţia mea. De felul meu, mă consider un om destul de favorizat de soartă, ţară şi popor. Nici prin cap nu mi-a trecut vreodată să mă număr alături de persoanele cu handicap, de copiii străzii şi de rromi. Şi nici pe alte femei nu le consideram astfel, din punctul meu de vedere. Dar UE are alte păreri… Citește în continuare

PE DRUMURILE ORIENTULUI…

Pe vremea cînd Orientul Mijlociu nu era încă infestat de agenţi secreţi occidentali, care pentru nişte bănuţi amărîţi şi pentru ceva de mîncare, cumpără demonstranţi la bucată, pe vremea cînd globaliştii susţinuţi de o mass-media otrăvitoare, încă nu se apucaseră să răstoarne monarhii vechii ordini, spre a instaura dezastrul noii ordini, pe cînd inocenţa unei copilării sărace, dar fericite în felul ei, nu pierise din ţările arabe, spre a lăsa loc unui destin teribil…

… adică acum cîteva luni, într-o zi de octombrie, m-am îmbarcat în avion cu destinaţia Orientul Mijlociu, spre pămîntul unde s-a produs de-a lungul istoriei naşterea, botezul, răstignirea şi învierea omenirii. Inima îmi bătea în piept, reacţionînd şi ea pe măsura momentului.

Timp de 10 zile am străbătut în lung şi lat Israelul, Palestina, Iordania şi Egiptul. Un drum la care nici nu visasem vreodată, acum se deschidea dinaintea mea. Un drum care îţi umple inima pînă la refuz încă din primele zile, încît abia îţi mai rămîn puteri spre a rezista sufleteşte pînă la capăt. Citește în continuare