Archive for Iunie 2010

O PICĂTURĂ ÎNTR-UN OCEAN

O picătură într-un ocean, atît reprezintă contribuţia unui om la zidirea veşniciei. Şi cu toate acestea, Dumnezeu ne-a oferit darul nepreţuit ca veşnicia să înceapă cu noi, în noi. Fără această primă picătură, oceanul nu poate să existe. Noi facem primul pas, iar pe ceilalţi îi face Hristos pentru noi.

Primăvara, atunci cînd apar primele flori, studenţii de la ASCOR vînd primule cu următorul mesaj: „Cu o primulă cumpărată puteţi salva viaţa unui copil nenăscut” (banii sînt folosiţi în lupta împotriva avortului). O asemenea primulă, dar spre primenirea şi ajutorul sufletului, vinde o editură ortodoxă nou-nouţă, numită Theosis. Fiind primii ei paşi, să o cercetăm, să o încurajăm şi dacă vom crede de cuviinţă, să cumpărăm o primulă sau mai multe:

Calatoria mea cu parintele Alexander

Demnitatea marturisirii. Dan Puric in Tara Crisurilor

Icoana ca Scriptura

Homosexualitatea, o abordare ortodoxa

Atingand cerul, cum am descoperit Ortodoxia pe insula Valaam

Este inflaţie de mizerie în toate mediile de comunicaţie. De aceea, avem nevoie ca de aer de Citește în continuare

CEI MAI DE JOS OAMENI

Omului care loveşte în părintele său i se usucă mîna. Aceştia au lovit în ţara lor, în milioane de oameni. În copii, în bătrîni.  Cine distruge un om, este vrednic de focul veşnic. De ce osîndă este atunci vrednic cel care distruge milioane de oameni?

Uitaţi-vă la ei. Cei mai de jos oameni dintr-o ţară – ruşinea, gunoaiele neamului şi ale istoriei – nu sînt cei care nu au bani, vagabonzii, criminalii, cei fără educaţie, ci indivizi ca aceştia.

Dumnezeu vă vede şi vă urmăreşte!


Susţin campania Lista ruşinii:

Lista Rusinii

STARE DE RĂZBOI

După cum este şi firesc, printre cititori acestui blog există şi destui – mai cu seamă atei – care nu sînt de acord cu felul creştin de a vedea lucrurile. Unii chiar şi-au exprimat virulent punctele de vedere, provocînd în destule situaţii dezordine şi tulburare pe blog. După ceva gîndire, m-am hotărît să nu le mai public comentariile.

Dar unii nu s-au lăsat. Au continuat să mă bombardeze cu emailuri, acuzîndu-mă că le cenzurez opiniile.

Asemenea cenzură şi chiar intoleranţă sînt practicate de creştini în general faţă de idei împotriva lui Dumnezeu, precum: trebuie să acceptăm drepturile homosexualilor de a se căsători sau de a adopta copii, drepturile femeilor de a avorta, drepturile prostituatelor de a activa în legalitate ş.a.m.d.

Am să explic pe scurt de ce anume ortodocşii, şi nu numai ei, practică cenzura şi intoleranţa.

Situaţia este următoarea:

Punctul de vedere al diavolului (şi al oamenilor lui): Păcatul nu trebuie interzis, căci altfel, lumea nu s-ar mai duce în iad! Citește în continuare

POVESTEA FIULUI RĂTĂCITOR

A fost odată un copil cuminte, care ducea o viaţă fericită şi lipsită de griji, în sînul familiei sale. Nimic nu-i lipsea. Tatăl lui era Dumnezeu, iar îngerii şi sfinţii erau fraţii şi surorile sale. Avea hrană din belşug, din tot ce-i poftea inima, dar mai presus de orice avea parte de dragostea şi purtarea de grijă a familie sale. Era pe deplin fericit!

Timpul a trecut, copilul s-a văzut mai măricel şi pentru că auzise el cîte şi mai cîte despre cele ce se petreceau în lumea largă, i s-a urît cu viaţa ce-o ducea lîngă ai lui. Voia altceva. Cu totul altceva. A intrat într-o zi în odaia Tatălui său şi I-a spus:

“Tată, am văzut că băieţii de vîrsta mea petrec, chefuiesc, trag cu puşca, se duc la război. Dă-mi voie să mă duc şi eu cu ei, măcar o dată!”

“Fiule”, i-a răspuns atunci Tatăl cu inima întunecată dintr-odată, “mai bine rămîi o vreme şi cînd te vei face bărbat deplin, atunci te vei putea duce fără nicio grijă unde vei vrea. Acum eşti prea mic. Nu te duce!” Citește în continuare

INVAZIA HOMOSEXUALĂ sau ce am fost şi ce-am ajuns…

Cînd vedem parade ale homosexualilor, sîntem oripilaţi. Nu ştim totdeauna de ce, dar ceva din noi ne spune că homosexualitatea este un lucru teribil de rău, în ciuda vocilor care îi apără sau le acordă circumstanţe atenuante.

Ştim că la homosexualitate se poate ajunge prin traumă. Există, însă, şi o altă modalitate, mult mai răspîndită.

Femeia nu mai este blîndă, retrasă, sensibilă, supusă, ci întreţine familia, face politică şi nu mai face copii. Pe cînd bărbatul a devenit moale, aşteaptă îngrijit, nu este în stare să-şi întreţină familia, face menajul, creşte copiii, este visător şi excesiv de sensibil. Femeia a devenit bărbat şi bărbatul femeie. Iar această tendinţă se accentuează tot mai mult. Femeia nu mai este ea însăşi decît ca bărbat. Bărbatul nu se mai simte el însuşi decît ca femeie.

Homosexualitatea ca orientare sexuală caracterizează de fapt o dispoziţie mai generală, largă, care cuprinde întreg universul fiinţei umane, nu numai sexul, dispoziţie de a fi “invers” decît ar trebui să fim. Urîm acolo unde Citește în continuare