Archive for Mai 2010

CONFUZIA DINTRE BINE ŞI RĂU

De multe ori auzim idei promovate cu surle şi trîmbiţe de atei, în genul acesteia: Acum, guvernele lumii luptă pentru pace şi au abolit pedeapsa cu moartea, ceea ce este bine, pe cînd dacă ne uităm în Vechiul Testament, Dumnezeu i-a îndemnat deseori pe oameni să scoată sabia şi să ucidă.

Concluzia lor: Părăsiţi creştinismul, pentru că nu este decît o prostie. Ideologiile contemporane sînt infinit mai bune.

E clar! Nu???

De fapt, nu e clar.

Necazul provine din faptul că în Apus, prin intermediul a tot felul de erezii, s-a impus imaginea unui Hristos tot timpul bun, blînd, numai zîmbete şi fericire. Iar dacă un creştin îndrăzneşte să fie aspru, întreaga creştinătate este arătată imediat cu degetul şi Dumnezeu este condamnat clar pentru crimele odioase pe care le-a comis.

Realitatea e totuşi alta. Citește în continuare

BOTEZ LA ERETICI

O „creştina evlavioasă” din România este botezată în cada de baie de către un pastor în chiloţi albi. De remarcat recuzita, între altele: şampon Schauma, săpun lichid, perie WC şi cîţiva creştini pătrunşi!

Ce ştim noi, ortodocşii… N-avem nicio idee…

ROMÂNIA – O ŢARĂ MINUNATĂ BOLNAVĂ DE CANCER

Mai mult ca oricînd, România este denigrată cu tot dinadinsul, prin programe de spălare a creierului susţinute cu vehemenţă în mass media. Am ajuns să mă feresc de discuţiile banale cu oamenii de pe stradă, de prin magazine, din gară ş.a.m.d., pentru că inevitabil se ajunge la acelaşi text îngrozitor, asemănător cu judecăţile de valoare din vremea lui Stalin: “Trăim în România, de asta este rău…”

Această frază este pe cît de falsă, pe atît de blasfemiatoare, la fel ca o înjurătură la adresa Celui de Sus. Îi invit pe toţi cei care utilizează această ticăloasă frază să se ducă din această ţară fix acolo unde consideră ei că e mult mai bine. Măcar dacă m-ar asculta…

Ce este România? România este suprafaţa de pămînt pe care ne-am născut. România înseamnă Carpaţii, cîmpiile, Dunărea şi Marea Neagră. România înseamnă Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Citește în continuare

NU SÎNT INTELECTUALĂ!

Pentru că destui spun despre mine că sînt o persoană intelectuală, mă văd nevoită să răspund la această acuzaţie.

Să zicem că viaţa pe care Dumnezeu le-o dă oamenilor pe pămînt este ca o maşină. Maşina aceasta nu este sortită să fie veşnică, dar îl poate duce pe om pînă la locul de unde începe să curgă veşnicia. Maşina îi este dată omului cu tot cu instrucţiunile de folosire scrise de fabricant (în cazul nostru de Dumnezeu), iar dacă aceste instrucţiuni sînt respectate, maşina va avea o viaţă lungă şi drumurile sale vor fi liniştite.

Dar omul nu a fost mulţumit de maşină, şi potrivit sfatului unora şi altora, a început să o folosească nefiresc, să transporte cu ea ce nu trebuie, ba a pus-o gaj la bancă pentru a putea cumpăra o maşină şi mai bună, şi mai performantă. Şi aşa, omul a ajuns rob. Citește în continuare