Archive for Aprilie 2010

DESPRE CREAŢIE ŞI LOCUL EI PE PĂMÎNT

Vedem nu de puţine ori lucrări artistice care par mai degrabă demonice. Ce face arta să fie demonică, distructivă, dacă artiştii înşişi se declară creatori şi chiar slujitori ai frumosului?

Arta repezintă o formă de exprimare prin talent, şi se aplică asupra unui conţinut. Într-o lucrare artistică, forma este apanajul creatorului, pe cînd conţinutul este apanajul Creatorului. Forma este expresia personalităţii artistului, pe cînd conţinutul este nici mai mult nici mai puţin decît însăşi creaţia lui Dumnezeu.

Deoarece creaţia lui Dumnezeu a fost făcută desăvîrşit, artistul nu poate interveni creator asupra ei (cum fac de exemplu postmodernismul şi alte asemenea curente trendy), iar dacă o face, rezultatul nu poate fi decît monstruos, demonic, căci orice intervenţie asupra perfecţiunii nu poate fi decît o mutilare, o decădere, un regres. Citește în continuare

Anunțuri

DE AMORUL ARTEI…

Recent, cineva m-a invitat la un cenaclu literar-artistic, prin care mi s-a spus că se promovează valoarea şi se luptă împotriva prostiei şi a superficialităţii. Deşi mi-a trezit oarecum interesul, m-am eschivat, ştiind cam despre ce e vorba la asemenea întîlniri. Interlocutorul meu a strîmbat serios din nas, aşa cum mă aşteptam de altfel, şi a afirmat că sînt radicală, atunci cînd i-am spus că oricît de talentat ar fi un om, pentru mine, nu face prea multe parale dacă nu are caracter.

În fond ce este talentul? Este un vehicul minunat care te îmbie să urci în el spre a te transporta pe tărîmuri extraordinare, către locuri neumblate, neobişnuite, pînă spre cataractele conştiinţei şi poate mai departe… Citește în continuare

DUMNEZEU PRIN OCHII OAMENILOR

Cineva afirma deunăzi răspicat faptul că Dumnezeu este ipocrit. Iar eu i-am răspuns: “Da, aşa este. Dumnezeu nu poate fi decît ipocrit, atîta vreme cît, bineînţeles, vorbeşti despre dumnezeul tău personal, acela pe care propria ta minte poate să-l conceapă şi să-l înţeleagă”.

Pentru hoţ, dumnezeul lui este hoţ, pentru cel care iubeşte, dumnezeul lui este iubitor, pentru cel viclean, dumnezeul lui este viclean, pentru cel bun, dumnezeul lui este bun, pentru cel care se crede el însuşi dumnezeu (ateul), dumnezeu nu există. Ca să nu mai vorbim că pentru omul ipocrit, cel cu care am vorbit, dumnezeu nu poate fi decît ipocrit. Deci i-am dat perfectă dreptate interlocutorului meu. Citește în continuare