Archive for Ianuarie 2010

ÎNTÎMPLARE ADEVĂRATĂ

La o parohie de oraş, cu hramul Sfinţilor Arhangheli, oamenii veneau rar şi fără tragere de inimă la biserică. Pentru că se apropia hramul şi urma să vină un întreg sobor de preoţi, temîndu-se să nu se facă de rîs, părintele le-a spus cu o duminică înainte credincioşilor:

“Să veniţi neapărat la biserică pe 8 noiembrie, pentru că aducem moaştele Sfinţilor Mihail şi Gavriil!”

Pe 8 noiembrie, lumea buluc la biserică. Se umpluse şi pridvorul, iar o parte din oameni au fost nevoiţi să stea afară, din pricina îmbulzeliii. A trecut slujba cu bine, preoţii au dat binecuvîntarea de sfîrşit, dar oamenii nu plecau. Citește în continuare

DE LA ABSOLUTISM CĂTRE ABSOLUT

A scoate icoanele din şcoală echivalează cu propaganda unei ideologii – ideologia atee. Pentru ce anume ideologia atee nu are acelaşi statut cu orice ideologie religioasă sau nereligioasă? Şi de ce îi deranjează pe atei religia? Pentru că, potrivit spuselor lor, aceasta inoculează în minţile oamenilor şi copiilor (cazul scoaterii icoanelor din şcoli) un anumit fel de gîndire, o anumită ideologie.

Ideologiile sînt de multe feluri: creştine, atee, panteiste, agnostice ş.a.m.d. Dar pentru ce o anume ideologie să fie impusă celeilalte ideologii, aşa cum au încercat cruciaţii, Inchiziţia sau Islamul odinioară? Citește în continuare

PARABOLA FIULUI INTELECTUAL

Diavolul vrea ca oamenii să cadă
în aceleaşi păcate ca ei,
iar Iuda dacă s-ar întoarce,
ar vrea ca tot neamul
Celui pe Care L-a vîndut să se spînzure.

A fost odată o mamă care avea patru copii. Unul dintre ei a fost bun la carte şi a ajuns om mare, altul s-a făcut călugăr, altul s-a făcut agricultor şi şi-a întemeiat o familie. Unul dintre ei, însă, a ajuns vagabond. Nimic bun nu ieşea din mîinile şi nici din gura acestuia din urmă.

Odată, mama i-a cerut fiului celui învăţat să scrie ceva despre ea şi fiii ei, să scrie adevărul, ca pe o spovedanie, pentru ca nimeni dintre ei să nu mai fie judecat după faptele cele rele cînd va veni vremea să îngenuncheze dinaintea Dreptului Judecător. L-a îndemnat, aşadar, pe fiul său cel învăţat să scrie o carte spre luare-aminte, pentru ca cei răi să se îndrepte, iar cei care vor veni după să se lumineze la minte şi să nu facă aceleaşi greşeli pe care le-au făcut ei înşişi. I-a cerut adevărul. Citește în continuare

IPOCRIZIA ÎN ORTODOXIE

Sfinţii Părinţi ne îndeamnă să fim smeriţi, smerenia fiind una din cele mai preţuite virtuţi. Pentru omul păcătos, acest lucru pare imposibil. Smerenia, însă, se poate dobîndi prin nevoinţă. Una din nevoinţe este aceea să pari smerit chiar dacă nu eşti. Adică atunci cînd, de exemplu, cineva se poartă urît şi nedrept cu tine, să nu-i răspunzi cu mîndrie, ci în felul în care ar răspunde un om smerit şi cuviincios.  Această smerenie de suprafaţă suprapusă peste mîndria interioară a omului, o ţine pe aceasta din urmă în frîu şi încet, încet, o domoleşte, o face să dispară.

Aceasta este haina de purpură pe care Hristos a purtat-o spre batjocură El Însuşi, deşi era smerit. Prin ea, ne batjocorim şi noi, după putere, mărirea închipuită, spre a căpăta apoi dreptul de a ne îmbrăca cu cinste, la fel ca Hristos, în haina albă a Învierii. Citește în continuare