Archive for Decembrie 2009

DE LA ISPITA ŞARPELUI LA STATUL SECULAR

Pentru că în articolul anterior, s-au ridicat de către cititori anumite semne de întrebare în legătură cu noţiunile de neam, popor, ţară, naţiune, stat, vin în continuare cu precizări mai amănunţite. Ţin să menţionez că aceste noţiuni sînt ambiguu, imprecis şi adeseori incorect explicate în tot felul de dicţionare.

În Vechiul Testament, evreilor nu le era îngădut să aibă un rege, deoarece capul lor era Însuşi Dumnezeu. Aşadar, acest neam nu era acefal, chiar dacă nu era nimeni în fruntea lui, ci era condus prin intermediul aşa-zişilor judecători, care executau hotărîrile  directe ale lui Dumnezeu (un fel de prim miniştri de astăzi). Evreii erau atunci un neam (sau un popor) care trăia într-o ţară (sau o patrie), peste care împărăţea Dumnezeu. Citește în continuare

Anunțuri

NEAMUL ŞI NAŢIUNEA

O persoană mi-a pus o întrebare care suna cam aşa: De ce trebuie naţiunile să mai existe şi de ce să ne opunem disoluţiei lor, acum cînd globalizarea tinde să le înghită, atîta vreme cît Dumnezeu nu a binecuvîntat naţiunile, ci neamurile?

Răspunsul meu:

Dumnezeu nu a înfiinţat naţiunile. Naţiunile au fost înfiinţate din anumite interese, chiar contrare lui Dumnezeu. De fapt, naţiunea s-a suprapus peste neam, ca structură legală, ca o convenţie civilă, care s-a vrut mai presus de uniunea naturală reprezentată de neam. Naţiunea faţă de neam este precum cununia civilă faţă de cununia religioasă. Este, aşadar, firesc să preferăm neamul dinaintea naţiunii. De altfel, Dumnezeu va chema neamurile la judecată, nicidecum naţiunile. Citește în continuare

EGALITATEA

Vrînd să ne limiteze la această viaţă, diferitele sisteme politice ne-au “vrăjit” cu ideea de egalitate. Egalitate între fraţi, egalitate la locul de muncă, egalitatea dintre bărbat şi femeie etc. Egalitate nu există pe pămînt din cauza nedreptăţii care a intrat în firea omenească odată cu căderea în păcat. A impune egalitatea, ceea ce a încercat comunismul cu “success”, iar acum capitalismul îi calcă pe urme, este adesea un abuz. Dacă în unele cazuri se face dreptate, sînt şi nenumărate cazuri în care se comit nedreptăţi strigătoare la cer. Luîndu-l pe cel care se află pe o treaptă mai sus prin meritele proprii şi punîndu-l pe aceeaşi treaptă cu cel care merită mai puţin este o nedreptate monstruoasă, iar un asemenea exemplu a fost perioada de după al Doilea Război Mondial, cînd a fost distrusă aproape toată elita românească. Citește în continuare

DUMNEZEU A MURIT?

Cîndva, în inima mea de copil, Dumnezeu S-a născut ca Prunc, a crescut, ca apoi să pătimească, să Se răstignească, să învie şi să Se ridice la ceruri.

Cînd am fost botezat, Dumnezeu a intrat nevăzut de nimeni în inima mea, mititel – un copil ca mine, de o minte cu mine. Am crescut împreună, am fost cei mai buni prieteni la joacă. Dar crescînd, lumea m-a întors împotriva Lui. M-a luat de lîngă El şi mi-a arătat alţi dumnezei, vizibili, puternici, reali. Pe Acela din inimă L-am părăsit. Dar El nu a vrut să mă lase. Stingher, undeva într-un colţ ascuns şi retras de suflet, El a crescut şi S-a făcut mare. Citește în continuare