Archive for August 2009

ŞTIINŢĂ ŞI RELIGIE

satan.inside “Este nevoie de un dialog între ştiinta si religie?” Tot mai des auzim în ultima vreme această întrebare. Nu mă îndoiesc că din orice lucru de pe pămînt poate ieşi ceva bun. Dar să vedem şi ce inconveniente sînt în acest dialog.

Ce este, de fapt, ştiinţa? “Ştiinţa este investigarea sau studiul naturii prin observaţie şi raţionament”. Dar aceasta este o definiţie de pe Wikipedia. Este o definiţie corectă de la nivelul materiei şi a ceea ce oamenii moderni numesc “spirit” (de fapt, minte, intelect). Ştim, însă, că omul este mult mai mult decît atît. Atunci ce este ştiinţa, dacă luăm în considerare nu numai elementele alcătuitoare ale omului (trup şi suflet), ci mai cu seamă pe Creatorul omului şi al tuturor lucrurilor care fac obiectul ştiinţei, adică pe Dumnezeu? De fapt, pe Dumnezeu şi întreaga Sa creaţie. Citește în continuare

Anunțuri

CINE MAI CREEAZĂ ORIGINAL?

bsk Artistul creştin Îl are coautor pe Dumnezeu. Ba mai mult, el îşi semnează lucrarea după numele Creatorului.

Arta necreştină, însă, are un singur autor: artistul. Artistul necreştin este gelos pe Creator şi încearcă să Îl concureze. Nu împarte nimic cu El. Astfel, din talentul pe care l-a primit de la Dumnezeu, combinat cu unicitatea persoanei sale, tot de la Dumnezeu primită, spre a-şi demonstra arta, artistul extrage o formă artistică nerevelată încă, adică pe care Dumnezeu, deşi a creat-o El Însuşi, nu a descoperit-o încă nimănui. Prin aceasta, însă, fără să vrea, artistul nu aduce în atentie unicitatea creaţiei sale (care aparţine de fapt lui Dumnezeu), ci unicitatea personalităţii sale, adică tot a creaţiei lui Dumnezeu. Citește în continuare

ÎNCĂ MAI AVEM SPERANŢĂ?

deram draem Cînd omul este sau rămîne fără Dumnezeu, nădejdea lui se pierde, iar el începe, în schimb, să-şi facă speranţe. Speranţa este izvorîtă din mintea omului, pe când nădejdea coboară în sufletul şi în mintea lui din înaltul cerului şi îl conectează la planurile lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nădejdea face ca planurile lui Dumnezeu, care există şi sînt concrete, să devină peste mai mult sau mai puţin realitate. În schimb, speranţa ne conectează la ceva ce noi dorim, dar care practic nu există decît în mintea şi în inima noastră, sub forma unui amestec de dorinţă, neputinţă şi strigăt de ajutor. Prin intermendiul speranţei, cu ajutorul minţii şi a tot felul de energii şi influenţe, putem crea noi înşine o anumită realitate, după planurile şi închipuirea noastră. Aşa ne învaţă, de altfel, şi cei care promovează gîndirea pozitivă, prin psihologie şi diferitele curente New Age. Citește în continuare