NU MĂ MAI TEM DE ANTIHRIST!

antichrist

Vreme de mai mulţi ani, am scormonit internetul în căutare de noi şi noi materiale despre ce se întîmplă dincolo de aparenţe, mai precis despre subiecte precum planurile masonice de dominare a lumii, microcipuri şi alte asemenea. Niciodată nu mi-a fost, însă, mai frică să urmăresc asemenea subiecte ca acum, recent, cînd dintr-odată, am văzut că ceea ce uneori părea a fi doar o „teorie a conspiraţiei” s-a materializat în ţara noastră mult mai devreme decît s-ar fi aşteptat aproape oricine. Am început, ca mulţi dintre oameni, să mă gîndesc serios la cele ce se vor întîmpla poate chiar în timpul vieţii noastre. Sentimentul de frică şi chiar de panică a ajuns la apogeu cînd, deunăzi, m-am încumetat în sfîrşit să mă uit la cele două filme prezentate recent de Altermedia la adresa:

http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/supraveghere-a-tuturor-peste-tot_11388.html în care Katherine Albrecht, fondatoarea CASPIAN (Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering) prezintă în amănunt o viziune suficient de clară şi completă a ceea ce ne aşteaptă pe toţi, începînd de la introducerea chipurilor RFID în obiecte şi pînă la însemnarea oamenilor cu numărul lui Antihrist. Am urmărit cele două filme cu mare atenţie, cu un sentiment de teamă manifestă, pînă la final cînd, închizînd pagina de internet respectivă şi apucîndu-mă să fac cu totul altceva, am observant un lucru mai mult decît ciudat. Cu toate că abia vizionasem un film care mă tulburase nespus, la cîteva zeci de secunde după aceea, mă simţeam atît de bine dispusă, de parcă tocmai aş fi văzut un film bun de comedie sau de aventuri.

Pentru moment, am rămas perplexă. Ani de zile mi-a fost frică de aceste subiecte, iar acum, dintr-odată, eram veselă şi parcă eliberată de povară. M-am întrebat care putea să fie cauza, iar gîndul m-a purtat imediat spre un şir de întîmplări din trecut. Acum vreo 9 ani, într-o vară, avînd o bursă de studiu în Grecia, după ce am încasat banii de bursă, împreună cu o colegă româncă de la Universitatea Aristotel din Salonic, ne-am avîntat în necunoscut, dorind să ajungem pînă în Livadia, locul unde se află mîna Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe. Cu toate că eram mai mică la vîrstă decît colega mea, eram singura cu adevărat responsabilă de soarta noastră, pentru că ştiam limba greacă. După mai multe aventuri, am ajuns în cele din urmă la destinaţie. Căldură înnebunitoare, niciun mijloc de transport înapoi, pentru că deja se făcuse tîrziu, bani insuficienţi de hotel, iar mănăstirea unde se aflau sfintele moaşte era închisă pînă mai tîrziu, după obiceiul grecilor. Deznădejdea nu era departe de niciuna din noi două. Din momentul acela, ceva s-a întîmplat. Am înţeles în sinea mea că nu mai aveam ce face. Eram amîndouă cu totul în mîna lui Dumnezeu. Şi bineînţeles că atunci şi numai atunci s-a petrecut minunea. M-am aşezat pe o bancă dinaintea mănăstirii, în soarele dogoritor, şi aşteptam. „Ce aşteptăm aici, în soare?”, a protestat prietena mea. „Nu ştiu. Mai stăm aici puţin să aşteptăm”. Nu au trecut prea multe minute şi dintr-odată, o femeie s-a îndreptat spre noi, probabil mirată de prezenţa noastră în acel loc, în plin soare. Şi după cum presimţeam, astfel s-au desfăşurat lucrurile, încît am înnoptat la ea, avînd astfel posibilitatea nu numai de a avea un loc moale unde să dormim şi să servim o masă caldă, dar şi să ne închinăm la sfintele moaşte, lucru pe care ni-l doream atît de mult şi pentru care, de fapt, ajunsesem în acel loc.

A doua zi, încurajate de ajutorul pe care îl primisem cu totul neaşteptat de la Dumnezeu, am hotărît noi, cele două călătoare, să întindem coarda şi mai mult şi să mergem şi la Meteora. Dat fiind faptul că ne-am oprit în călătoria noastră şi la Oracolul din Delfi, nu am mai reuşit să ajungem în aceeaşi seară pînă la Meteora, unde am fi găsit cu siguranţă un loc de cazare ieftin la rulote sau în corturi, aşa că ne-am pomenit în aceeaşi situaţie ca o seară înainte, adică două fete fără prea mulţi bani în buzunar, flămînde, într-un oraş străin, în ţară străină. Deja se înnoptase. Ce era de făcut? Ori să deznădăjduiam, ori să ne lăsam cu totul la mîna lui Dumnezeu. Ţinîndu-se după mine ca puiul după mama ei, colega mea de suferinţă îngăima ceva la un moment dat, dar eu i-am zis: „Taci, că mă gîndesc”. Atunci i-am adresat lui Dumnezeu cu toată sinceritatea, fără să mă plîng şi fără să am vreo pretenţie, aceste cuvinte: „Doamne, dacă Tu crezi că este mai bine pentru noi să petrecem noaptea aceasta pe o bancă în parc, fără să ne spălăm şi fără să mîncăm, atunci facă-se voia Ta. Dar dacă ai vreun alt plan, atunci ajută-ne. Însă repede, urgent!”. Şi am încheiat astfel. Peste doar cîteva minute, am auzit pe cineva strigîndu-ne din urmă: „Koritsia, koritsia!” (adică „Fetelor, fetelor!”). Aşa cum mă aşteptam fără să mă îndoiesc, astfel s-au desfăşurat lucrurile, încît am rămas în acea noapte la femeia care tocmai ne strigase, unde am avut parte de toate condiţiile la care tînjisem.

Destule alte lucruri minunate s-au petrecut în această excursie-pelerinaj, încît în cele din urmă, întorcîndu-ne înapoi în Salonic şi coborînd în gară, Dumnezeu a aranjat să fim duse cu taxiul pînă la cămin de o doamnă binevoitoare, pe care o ajutasem puţin la bagaje. Pînă să ies din staţia de tren, m-am întrebat: „De ce, oare, vrea Dumnezeu să mergem acasă cu taxiul neplătit de noi? Nu ne-a ajutat, oare, îndeajuns pînă acum?” Se pare, însă, că El ştia mai bine ce făcea, pentru că ieşind din gară, am văzut că afară ne aştepta cea mai groaznică furtună pe care o văzusem în viaţa mea, astfel că nici mijloacele de transport în comun aproape că nu mai mergeau. Dumnezeu a avut grijă de noi pînă la sfîrşit, încît am trecut prin toate în chip preaminunat, iar la sfîrşitul pelerinajului de mai multe zile printr-o ţară străină, bursa noastră de student era aproape neatinsă (voi scrie pe larg cu o altă ocazie întreaga poveste a acestei călătorii de neuitat).

Cum s-a făcut că în aceste situaţii am primit ajutor rapid şi necondiţionat? Cel puţin eu personal nu aveam cum să fiu o creştină trăitoare, plină de virtuţi şi evlavie, ca să merit ajutorul lui Dumnezeu, de vreme ce cu nici două luni înainte, hălăduiam prin Europa de Vest, căutînd pe acolo sensuri profunde (vezi articolul https://filida.wordpress.com/2009/01/01/calatorie-spre-apusul-europei/),
şi cu toate acestea, Dumnezeu ne-a ajutat mai presus de aşteptări. De ce? Pentru că ne epuizasem toate posibilităţile de a găsi vreo soluţie. Ajunsesem la capătul capătului resurselor. Iar acolo unde omul îşi încheie lucrarea lui personală, începe lucrarea lui Dumnezeu.

Ca să revin la vizionarea filmului despre care vorbeam la început, atîta neputinţă am simţit văzîndu-l, mai ales cînd am înţeles că cei care nu vor primi chip-ul nu numai că nu vor putea să cumpere nimic, dar nici măcar să-şi plătească taxele la stat, drept care vor fi consideraţi infractori şi vor fi închişi în puşcării, încît am abandonat cu totul orice soluţie proprie de salvare. Mintea mea a înţeles, în inconştient, că nu mai aveam nicio şansă, aşa că s-a pus la dispoziţia lui Dumnezeu. Deja începuse să se facă voia Lui. Din momentul acela, în mod firesc, m-am umplut de nădejdea Lui şi mi-a dispărut orice frică.

Soluţiile la care recurge Dumnezeu ca să ne ajute sînt pe măsura a ceea ce ni se întîmplă. În situaţii extreme, soluţiile sînt, de asemenea, extreme. Dacă în viaţa de zi cu zi, Dumnezeu este discret, atunci cînd lucrurile sînt grave, El Se manifestă, intervenind în chip simţit. Iată că într-o simplă excursie făcută mai mult pentru distracţie decît pentru închinare, Dumnezeu ne-a purtat pe aripi de îngeri, avînd grijă să nu cheltuim prea mult. Atunci, cum va fi pentru cei care vor fi nevoiţi în numele lui Hristos să plece în pustiu, fără niciun ban şi fără vreo altă resursă proprie de supravieţuire? Dacă vom alege calea muceniciei, chiar de vom fi nevrednici şi păcătoşi precum tîlharul, dar vom sta de-a dreapta lui Hristos, vom avea parte de harul şi privilegiile de care s-au bucurat sfinţii şi mărturisitorii lui Dumnezeu din toate timpurile. Nu vom fi singuri. Ne vom avea unii pe ceilalţi şi toţi Îl vom avea pe Hristos în noi şi în mijlocul nostru. Dacă vom fi prigoniţi, va fi cu noi. Dacă vom fi închişi, ne va sta alături. Cînd vom fugi în munţi, ne va îmbărbăta, ne va scoate în cale oamenii şi situaţiile potrivite, pentru a scăpa cu viaţă noi şi copiii noştri, neatinşi de păcatul cel mare, iar de va fi timpul să mucenicim, vom vedea cerurile deschise dinaintea ochilor.

Chinurile noastre nu vor fi nici pe departe ca ale acelora care au pătimit în primii ani ai creştinismului, căci aceia, pe lîngă chinurile sufletului, au fost arşi cu foc, rupţi în bucăţi, aruncaţi la fiare, răstigniţi, înecaţi sau tăiaţi de sabie. Pentru că generaţiile de astăzi sînt cu mult mai slabe decît cele de odinioară, noi nu vom fi încercaţi cu asemenea chinuri. Suferinţele vor fi în cazul nostru aproape exclusiv de natură spirituală. Asta numai dacă vrem să le primim, căci dacă Îl vom avea pe Hristos, nici acestea nu ne vor atinge prea mult. Nu are de ce să ne fie frică, decît de dependenţele pe care ni le-am format şi de înşelare. Adică de propriile noastre comodităţi şi slăbiciuni. Batjocura, prigonirea şi foamea sînt cele mai mici dintre relele cu care diavolul i-a înspăimîntat de-a lungul timpului pe cei hotărîţi să mărturisească. Iar dacă chinurile vor fi mai mari, şi puterea pe care o vom primi va fi cu atît mai mare.

În anii hotărîţi pentru prigoană, nu va fi foarte greu pentru niciunul dintre noi, pentru că nimeni nu va mărturisi cu propria lui putere, ci cu puterea deplină pe care o va primi de la Dumnezeu. Cu a noastră putere şi vrednicie nu se vor face decît luarea hotărîrii clare de a nu primi pecetluirea şi căutarea spre ajutorul ceresc.

Nimeni nu ştie cu siguranţă cînd se vor întîmpla toate acestea. Poate va fi în timpul vieţii noastre, poate va fi în timpul copiilor sau nepoţilor noştri. Nu cunoaştem. Putem numai să bănuim. Ştim, însă, că vremea se apropie. Nu se cuvine să vrem să îndepărtăm timpul prigonirii celei mari, pentru că generaţiile care vin vor fi mai slabe decît generaţia noastră, iar pe de altă parte, nu e drept să vrem să pătimească în locul nostru copiii născuţi din noi. Se cuvine, însă, să ne pregătim. Lupta a început! Să ne rugăm ca cei mai slabi dintre noi să-şi găsească sfîrşitul pînă în acele vremuri, ca alţii slabi să nu se nască, iar cei care trăim încă să fim puternici.

Acum, statul încearcă pe de o parte să ne înrobească, pe de altă parte să ne intimideze. Trebuie ca şi noi, la rîndul nostru, să-l intimidăm. Nu în speranţa de a-l doborî şi nu pentru a amîna clipele dezastrului pînă după moartea noastră, ci pentru ca să căpătăm puteri şi încredere în noi înşine şi în Dumnezeu pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru a face în aşa fel încît în vremurile de prigoană, să fim luaţi în considerare, căci dacă nu vom lupta şi nu ne vom opune, vom ajunge să fim încipaţi ca animelele, cărora nu li se cere consimţămîntul. Pe de altă parte, această luptă ne căleşte şi ne ajută să ne educăm copiii în mod corect, pentru că şi ei trebuie să fie pregătiţi pentru acele încercări. Cel mai mare cîştig dintre toate al acestei lupte poate fi acela că prin ea, tot mai mulţi oameni vor conştientiza pericolul şi se vor opune dictaturii fără precedent care se apropie.

Pe lîngă această luptă, creştinul mai are una, mai importantă, şi anume aceea de a rămîne în Hristos. Lupta împotriva Antihristului nu va putea fi cîştigată prin eroisme, ci numai prin harul atotputernic al lui Dumnezeu. De aceea, este absolută nevoie ca atît cît mai avem timp, să nimicim (micro)chipul antihristului din noi, cel care ne-ar putea îndemna să ne autodistrugem prin primirea mărcii lui Antihrist, şi să-l înlocuim cu chipul (icoana) lui Hristos. Să Îl dobîndim pe Hristos în noi şi să fim una cu El, căci atunci cînd va veni vremea, fără nicio îndoială că Hristosul din noi nu va întinde mîna ca să fie încipat. Cu a Lui milostivire vom scăpa de pierzanie cu toţii, fără nicio excepţie, numai să vrem!

Reclame

37 responses to this post.

  1. Posted by Petru on 23/01/2009 at 16:44

    Daca as scrie ‘felicitari’ pentru articol, ar suna formal, dar cu adevarat as vrea sa va felicit. Daca as zice ca e curajos, nu e destul pentru curajul ce mi-a fost insuflat, citind. Multumesc din inima pentru fiecare cuvant si descriere, ce mi-au dat aripi si un plus de dragoste intru Hristos Dumnezeul! Doamne ajuta!

  2. Posted by filida on 23/01/2009 at 16:54

    Va multumesc pentru curajul pe care mi-l insuflati sa scriu.

  3. Posted by Doina Georgescu on 23/01/2009 at 18:43

    ADEVAR,ADEVAR,ADEVAR.Vorbeste DUMNEZEU prin gura pruncilor,nu prin gura farieilor si a carturarilor.

  4. Posted by manu on 23/01/2009 at 18:57

    Mi-au umplut sufletul de bucurie si incredere, cele scrise.Domnul sa va pazeasca !

  5. Posted by isaac on 23/01/2009 at 19:12

    Multumiri pentru articol.

    „Nu trebuie sa bravam, ci sa facem voia lui Dumnezeu.”
    „Va veni vremea cand nu ne vom mai putea ruga in obste. Ne vom ruga lui Dumnezeu doar in duh si in adevar.”
    Parintele Adrian Fageteanu

    Indemnul de a nu implinim voia noastra, ci sa traim in rugaciune si in conformitate cu poruncile; a avea o viata curata inseamna a-L simti pe Domnul la orice pas si a urca pe Golgota, daca este nevoie. Sa nu ne temem: „Tata-i la carma!” spunea Parintele Cleopa.

  6. Posted by admin on 23/01/2009 at 20:08

    nu vrei te rog sa schimbi tema acestui blog.. am avut persoane care au facut confuzie cu Apologeticum …Multumesc

  7. Posted by filida on 23/01/2009 at 20:16

    Imi pare rau, dar nu am cum pentru moment. Este una din prea putinele variante gratuite care mi s-au pus la dispozitie. Abia dupa aceea mi-am dat seama ca este aceeasi tema cu a siteului Dvs. Mai era o tema wordpress disponibila care mi-a placut, dar si aceea este preluata de prea multe bloguri ortodoxe. Nu ma pricep la editare de site ca sa imi permit sa intervin asupra lui cum si cind doresc. Va multumesc pentru intelegere.

  8. Posted by Moni on 23/01/2009 at 20:35

    Va felicit din toata inima! Un articol frumos (din toate punctele de vedere) si echilibrat, din care transpare cu usurinta o binefacatoare asezare duhovniceasca. Domnul si Maica-i Preacurata sa va intareasca spre toata lucrarea cea buna.
    Oricand ne vom bucura sa citim asemenea „ganduri”. Nu ingropati talantul.
    Doamne ajuta!

  9. Posted by Leni on 23/01/2009 at 21:38

    Slava Tie Dumnezeul nostru, slava Tie!!. Caile Tale Doamne sint pline de bucurii, de maretie, de surprize pline de lumina. De la „cuvintul” Parintelui Duhovnic Iustin incoace am citit mai toate discutiile si dezbaterile si ma simteam din ce in ce mai „impovarata” inlauntrul meu…Clipe de neincredere se cuibareau, iar radacinile – credintei mele – deveneau din ce mai fragile mai ales aici, departe de tara…Multumesc din suflet si inima de cuvintele pline de Duh. Acoperamintul Maicutei noastre sa fie totdeauna deasupra dumneavoastra sa va protejeze. Cu multa dragoste si mult respect

  10. Posted by preot Vasile Porumbescu on 23/01/2009 at 21:46

    „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu !” spune Mântuitorul Iisus Hristos, referindu-Se la faptul că indiferent de cine sau ce suntem, depinde mai ales cum suntem, pentru a-L putea vedea pe Dumnezeu cu ochii sufletului. Sfântul Ştefan a putut îndura chinurile până la moarte prin uciderea cu pietre doar fiindcă era plin de Duhul Sfânt şi privea la cer, văzând slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi în timpul prigoanei lui Antihrist vor refuza pecetea doar cei care vor răbda până la sfârşit, doar oamenii plini de Duhul Sfânt, doar cei care vor avea ochii aţintiţi spre Iisus, originea, dar şi ţinta călătoriei noastre.
    Dar să nu deznădăjduim, pentru că acele zile se vor scurta, pentru cei aleşi şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui !
    Nu în ultimul rând aş dori să felicit sincer pe autoarea articolului atât de cald şi de ferm, în acelaşi timp. Am citit o puzderie de cărţi si de articole teologice, bine „puse la punct” din punct de vedere ştiinţific, dar seci pe dinăuntru, fără vigoare, fără consistenţă duhovnicească. Nu este cazul articolului de faţă; şi ştiţi de ce ? Pentru că autoarea articolului, deşi nu o cunosc, dar în faţa căreia mă înclin cu respect, este „membră” a „academiei” rugăciunii, la care trebuie să ne înscriem sau în cadrul căreia trebuie să ne perfecţionăm cu toţii.
    Recomand ca potrivită lecturarea textului extras din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel, cap. 12, v. 1 – 14 :
    „1. De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte.
    2. Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ţinut seama de ocara ei şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
    3. Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi, asupra Sa, o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre.
    4. În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
    5. Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: „Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El.
    6. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte”.
    7. Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte?
    8. Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi.
    9. Apoi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă?
    10. Pentru că ei, precum găseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui.
    11. Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare, dar mai pe urmă dă celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii.
    12. Pentru aceea, „îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei slăbănogiţi.
    13. Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre”, aşa încât cine este şchiop să nu se abată, ci mai vârtos să se vindece.
    14. Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul,
    15. Veghind cu luare aminte ca nimeni să nu rămână lipsit de harul lui Dumnezeu !”

  11. Posted by saccsiv on 23/01/2009 at 22:24

    Doamne ajuta!

    AZEC: Pasapoartele biometrice

    inregistrare video:

    Comisar Sef Gabriel Pandele, Comisar Horatiu Judea, Monahul Filotheu Balan, Pr. Prof. Stefan Buchiu, Pr. Prof. Constantin Coman, Sociologul Dan Dungaciu

    http://saccsiv.wordpress.com/2009/01/23/azec-pasapoartele-biometrice-inregistrare-video-comisar-sef-gabriel-pandele-comisar-horatiu-judea-monahul-filotheu-balan-pr-prof-stefan-buchiu-pr-prof-constantin-coman-sociologul-dan-dunga/

  12. Posted by Doina Georgescu on 23/01/2009 at 22:41

    Sa ne triesti parinte Vasile.Amin

  13. Si noi aducem multumiri!

  14. Posted by filida on 24/01/2009 at 00:30

    Va multumesc si eu din suflet tuturor si in mod deosebit celor de la http://www.razbointrucuvant.ro/ care au facut cunoscut acest articol si nu numai pe acesta. Dumnezeu si Maica Domnului sa ne apere, sa ne ajute si sa ne binecuvinteze pe toti.

  15. Posted by calindragan on 24/01/2009 at 05:49

    Mi-a placut mult ideea. E atat de adevarat modul in care ai descris ca abandonandu-ne in mainile lui Dumnezeu, descoperim de fapt, cat de minunata este Pronia Sa.

  16. Posted by saccsiv on 24/01/2009 at 12:16

    Va prezint un lung metraj despre CRESTINISM, CIPURI IMPLANTATE si PRIGOANA, produs in 2004, avandu-i in distributie pe Stephen Baldwin, Kevin Downes, David A.R. White, Eric Roberts si Jeffrey Dean Morgan.
    SIX: THE MARK UNLEASHED

    http://saccsiv.wordpress.com/2009/01/24/six-the-mark-unleashed-film-artistic-despre-crestinism-cipuri-implantate-si-prigoana/

  17. […] Si asa cum ne botezam in numele lui Hristos si purtam pecetea Duhului Sfant, pe frunte, pe piept, pe … […]

  18. Posted by Ramona on 24/01/2009 at 16:21

    Multumesc mult pentru marturia ta.
    Doamne ajuta!

  19. Posted by mihai on 24/01/2009 at 16:30

    Doamne, ajuta!

  20. Posted by Vlad on 24/01/2009 at 18:55

    Doamne-Ajuta!

    Multumesc pentru cuvintele simple si pline de invatatura! Sa va rasplateasca Dumnezeu osteneala de a scrie aceasta marturie!

  21. Posted by kosk on 24/01/2009 at 23:16

    din pacate vom fi foarte putini cei care nu vom ceda si vom merge pana la capat…

  22. Posted by vorks on 25/01/2009 at 12:01

    Mi-a placut ideea cu atunci cand lucrarea omului nu mai poate, incepe lucrarea lui D-zeu.
    Dar un lucru ma da peste cap tare de tot. Ne imaginam urmatoarea situatie: un om tanar nu accepta sa fie „chipat”, din convingeri religioase. Va muri de foame. Tatal sau atunci, pentru ca nu poate sa isi lase copilul asa, din convingeri puternice se lasa operat ca sa ii poata duce de mancare copilului sau. Nu este mai mare sacrificiul tatalui atunci?

  23. Posted by iulica on 25/01/2009 at 12:26

    diavolul sinteti voi

  24. Posted by filida on 25/01/2009 at 12:35

    Daca tatal i-ar dori binele cu adevarat, ar cere piine pentru fiul sau de la Mintuitor, nu de la Antihrist. Ce folos va avea tatal sau fiul daca isi vor umple burtile, cistigind ceva ani de viata paminteasca in plus, dar vor pierde viata si fericirea vesnica?
    Probabil asemenea „sacrificii” se vor face. Dar vor fi sacrificii pe altarul lui satan, ce vor aduce in cele din urma distrugerea si nenorocirea asupra celor care au mincat din piine nelegiuita. Singurii care vor avea sansa sa supravietuiasca nu vor fi cei incipati, ci cei care vor refuza inciparea, pentru ca nu va trece mult timp si toti cei incipati vor muri ca niste animale in chinuri groaznice, asa cum ni se prevesteste.
    Sacrificiul tatalui pare bun, insa in schimbul vinzarii sufletului sau, nu va obtine pentru fiul sau decit hrana otravita. Mai bine lipsa!
    Constantin Brincoveanu putea sa se lepede de credinta pentru fiii sai, dar nu a facut-o. Daca s-ar fi lepadat, fiii sai ar fi dus o viata de huzur, dar acum ar fi putrezit in iad. Acceptind jerfta, au primit cu totii imedat mai mult decit orice inchipuire.

  25. Posted by filida on 25/01/2009 at 12:42

    Domnisoara iulica intra adesea pe acest blog si lasa, ca mai sus, mesaje injurioase la adresa celor care citesc aceste articole. Pe cele mai multe le-am sters. Dumnezeu sa o inteleaga! Domnisoară iulica, aveti curajul macar sa lasati o adresa de e-mail ca sa va pot contacta, nu mai scuipati si dupa aceea fugiti ca un copil prost.

  26. Posted by vorks on 25/01/2009 at 15:27

    Gandeste- te ca nu toti oamenii vad lucrurile asa. Unii pur si simplu le inteleg diferit. Eu daca as fi Dumnezeu, ma rog, nu ma umflu in pene, m-ar impresiona mai tare un tata care accepta sa ajunga el rau si sa isi salveze coplilul. Sigur ca vor fi multe familii in care numai un membru sa va „sacrifica” si asta e mult mai eroic.

  27. Posted by filida on 25/01/2009 at 15:39

    Si banuiesc ca dumneata, domnule vorks, te vei „sacrifica” sigur. Buna mai e fripturica in vreme de post, mai ales atunci cind plozii te lauda ca esti un tatic grozav.
    Dumneata confunzi sacrificiul real (care se poate face numai inspre Hristos) cu pseudosacrificiul patologic de tip egoist (care se va face, bineinteles, inspre Lucifer).
    Ca sa ma intelegi, studiaza niţică psihologie.

  28. Posted by vorks on 25/01/2009 at 20:02

    Ah, eu nu cautam scuze. Imi faceam griji pentru oamenii din jurul meu. Ma gandeam la parintii mei de exemplu, care stiu ca nu ar putea sa ma lase asa, din cauza educatiei primite. Eu nu vorbeam de abundenta „in vreme de post” , ma refeream la situatii umane si urmarile lor. De aceea am zis ca „unii vad lucrurile altfel”. Adica oricat ar zice unii „lasa ca o sa ne fie bine pe lumea cealalta” unii oameni tot vor face altfel. Multi nici n-au auzit de legatura Apocalipsei cu chipurile. Eu nu aveam un ton certaret, ci mai degraba ingrijorat

  29. Posted by filida on 25/01/2009 at 20:14

    Atunci cind va veni vremea, oamenii vor sti, daca vor vrea sa stie, in ce se vor baga. Deja se face propaganda pro si contra in toata lumea. Lumea va sti ca nu va mai fi nicio sansa pentru ei in fata lui Dumnezeu daca vor accepta pecetluirea.
    Vorba cuiva, la judecata va fi test grila, cu doua variante de raspuns: da sau nu. Varianta „Da, dar…” nu exista. E valabil inclusiv pentru noi si pentru parintii nostri.
    Nimeni, dar absolut nimeni cu mintea intreaga nu a spus si nu va spune vreodata ca e o alegere usoara si comoda sau ca e obligatoriu sa ne mintuim.

  30. Posted by andrei on 27/01/2009 at 13:33

    cum sa-i alertam pe cei care fac mai putine incercari ca noi de a-L urma Hristos, cum sa-l marturisim implicatiile crestine ale implantarii pe intelesul celor ce nu deschid Sf Scriptura. Iertati-ma, nu stiu cum sa o fac pt ca o deschid si eu de multe ori in sila

  31. Posted by mek on 03/02/2009 at 23:42

    Am citit si eu biblia dar nu am gasit nimic scris de vre-un cip. De ce ne-ar obliga cineva sa primim un cip sub piele si care ar fi relevanta lui fata de cei care ni l-ar impune, in raportul nostru cu Dumnezeu ??? Sau de ce s-ar supara Dumnezeu daca as mai avea pe corp, pe langa multe altele pe care le port deja (prin gura, urechi, nas, buric, etc.), o alta mica bucata de materie inerta, din afara corpului ? Ce se presupune ca ar reprezenta aceasta ?
    Apreciez nota in care ati scris si manifestarile de credinta si devotament fata de Dumnezeu (si eu cred ca El merita toata credinta noastra), dar, mi se pare ca exagerati in interpretarea cu cipul. Poate ma ajutati (daca cumva gresesc !?!) sa ma edific mai bine.
    Dumnezeu sa va aiba in paza !!!

  32. Posted by filida on 04/02/2009 at 00:10

    Pentru mek:
    Va apreciez bunele intentii. Tema este vasta si nu va pot pune aduce la zi cu informatia care va lipseste. Totusi va voi spune citeva lucruri de baza. In Apocalipsa cap. 13 se spune ca va veni o vreme cind toti vor fi siliti sa poarte semnul lui Antihrist pe mina si pe frunte si nimeni nu va putea vinde sau cumpara fara acest semn. Au fost unii naivi care au spus: „Si ce daca am un microcip? Mai pun si o cruce alaturi.” Bineinteles ca lucrul acesta este valabil pentru obiectele care nu ne afecteaza direct, asa cum ar fi cu pasapoartele. Insa microcipul odata implantat, da posibilitatea oricui are tehnologia necesara (iar oamenii lui antihrist o vor avea) sa faca din orice om o leguma, un sclav la dispozitia lor. Acestora li se vor induce simplu stari de liniste sau de furie, sentimentul ca sint liberi si fericiti, li se va programa cind sa aiba instincte sexuale, vor fi sterilizati selectiv, li se va transmite cind e vremea sa se sinucida etc. Mintuirea presupune libertatea persoanei. Fara libertate, omul nu-L poate ALEGE pe Dumnezeu. Neputind sa-L aleaga pe Dumnezeu, va fi condamnat pentru vesnicie la iad.
    Spre completare va recomand urmatoarele materiale video, spre o mai lesnicioasa edificare:
    http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/video-un-film-artistic-despre-marcarea-oamenilor_11911.html
    Acesta este un film artistic numit Six – The Mark Unleashed (SUA, 2004) ce ilustreaza destul de fidel ce ne asteapta si
    http://apologeticum.wordpress.com/2009/02/02/video-victor-roncea-monahul-filotheu-danion-vasile-maica-ecaterina-despre-microcip/
    Aici este o emisiune televizata in care apar intre altii maica Ecaterina Fermo, Danion Vasile si Victor Roncea si care explica destul de bine ceea ce se intimpla.
    Va rog sa reveniti cu intrebari despre orice legat de acest subiect. Daca vreti sa-mi scrieti privat, aveti la rubrica „Despre mine” e-mailul meu.

  33. Posted by Daniel on 06/02/2009 at 12:44

    Multulmesc Filida,
    Ma luptam, pina sa citesc rindurile tale, cu o mare neliniste. Cum sa ne lase singuri Dumnezeu (cel care vrea ca fiecare sa se mintuiasca). „Hristos in mijlocul nostru!”
    Nu cred in intimplare, rindurile tale mi-au fost trimise ca intarire in convingerile mele. Asa deci „Cred Doamne! Ajuta necredintei mele” (Mc 9,24)
    Ce putem face? „Luati aminte, privegheati si va rugati …” (se pare ca de acum stim si cind va fi acea vremel) (Mc(13,33)
    Dan

  34. Posted by Alex Popa on 23/05/2009 at 11:39

    Este imbucurator sa vad ca sunt si altii care cred ca sfarsitul este aproape si se pregatesc!va iubesc!Doamne miluieste-ne!

  35. Posted by Alin on 24/01/2010 at 13:50

    o scriere remarcabila.
    Uneori asteptam minuni extraordinare insa cu adevarat Dumnezeu lucreaza simplu atunci cand Il lasam, cand reusim sa abandonam voia noastra si elucubratiile propriului ego.

  36. […] articol foarte bun ce merită citit și înțeles. Preluat [plagiat :)] de la Încotro, Doamne? (citiți și pagina Despre) Alin, mulțumesc pentru acest […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: